Nasterea acasa: pareri pro si contra

Acasa > NASTERE

TEMA: Nasterea acasa | 1 | 26/3/2020

Nasterea acasa: pareri pro si contra

Despre nasterea acasa, se pot spune multe. Dovada sunt subiectele fierbinti si pline de controverse pe acest subiect - de pe forumul Desprecopii. Dar, dincolo de povestile frumoase legate de nasterea acasa si de avantajele mai ales de natura sufleteasca pe care aceasta le aduce cu sine, exista si destule riscuri pe care o astfel de decizie le presupune...

Iata pareri pro si contra nasterii acasa.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Spitalele: murdare si impresonale!
Reversul medaliei: agonia nasterii acasa
Conditii pentru a naste acasa si in Romania

Pentru unele femei, ideea de a naste intr-un spital, mai ales daca au avut in trecut experiente neplacute, este adesea inspuportabila. In plus, daca relatarile prietenelor despre experienta nasterii in spitale cu saloane imbacsite, cu bai urat mirositoare si cu asistente care se perinda mereu prin zona fara sa stie exact cum sa actioneze in diverse situatii sunt infioratoare, atunci optiunea pentru nasterea la domiciliu apare ca ceva foarte firesc. Dar, dincolo de povestile frumoase legate de nasterea acasa si de avantajele mai ales de natura sufleteasca pe care aceasta le aduce cu sine, exista si destule riscuri pe care o astfel de decizie le presupune.

Pe de alta parte, pentru sustinatorii nasterii la domiciliu, aceste argumente medicale nu sunt suficient de convingatoare. Diferitele asociatii (destul de galagioase si deseori subiective) care sustin aceasta cauza considera ca se insista prea mult doar pe ideea de optiune a viitoarelor mame, cand, de fapt, insitutiile abilitate ar trebui sa sustina ideea in sine, sa promoveze avantajele nasterii la domiciliu si nu doar sa informeze populatia asupra acestei optiuni si a riscurilor pe care le implica.

O crestere a ratei de nasteri la domiciliu la 5% sau chiar la 10% le-ar incuraja pe viitoarele mamici sa opteze cu mai multa incredere pentru aceasta varianta. Este insa nasterea la domiciliu chiar atat de eficienta? Iata, mai jos, cele doua fatete pe care le presupune optiunea de a naste intr-un spital, respectiv acasa.

Spitalele: murdare si impersonale!

Optiunea pentru nasterea la domiciliu poate fi insa si extrem de frustranta, daca nu este incurajata de personalul medical. Multe mamici care isi doaresc acest lucru sunt descurajate de medici sau de asistentele medicale care nu iau in serios propunerea. Descurajarea vine alteori din faptul ca spitalele nu au echipaje care sa se deplaseze la domiciliul mamei pentru a-i supraveghea nasterea.

O pacienta engleza, pe nume Kate Bosomworth, care a nascut acasa in Battersea, Marea Britanie, a relatat cu cativa ani in urma experienta ei fericita de nastere la domiciliu:

"Din clipa in care am aflat ca sunt insarcinata, am stiut ca vreau sa nasc la domiciliu. Nu puteam sa ma gandesc altfel la spitale decat ca la niste locuri impresonale si mizerabile. Prietenii mi-au confirmat opinia negativa fata de spitale, povestindu-mi scene de cosmar cu bai murdare si moase care sunt intr-un permanent du-te vino in timp ce te afli in travaliu. Vizitele prenatale la Chelsea and Westminster Hospital mi-au intarit opinia ca, in ceea ce ma priveste, spitalul nu este un loc in care sa nasc. La prima ecografie, le-am spus celor de la spital ca as vrea sa nasc acasa, insa nimeni nu m-a luat in serios. Mi-au tot spus ca vom discuta despre asta la urmatoarea intalnire, lucru care mi-a produs anumite frustrari. Din fericire, medicul meu de familie a fost mult mai receptiv. In timpul vizitelor mi-a pus foarte multe intrebari, de genul: La ce fel de calmante pentru usurarea nasterii te astepti? Replica mea a fost spontana: la niciunul.

Nu eram impotriva medicamentelor, insa am considerat ca nasterea este ceva care imi apartine si careia trebuia sa ii fac fata singura. Cred ca cei de la spital au crezut ca voi renunta la ideea nasterii la domiciliu pe parcurs. Abia in luna a sasea, cand au constatat ca nu mi-am schimbat decizia, una dintre moase mi-a spus ca ar trebui sa ma orientez spre alta institutie medicala, pentru ca ei nu asigura echipaje mobile care sa asiste pacientele la domiciliu. Este inutil sa spun cat de suparata am fost. Am mers la medicul de familie, care s-a bucurat sa ma ajute. Mi-a recomandat o comunitate de moase, afiliata Spitalului St George din sudul Londrei. Este vorba despre moase specializate in nasterile la domiciliu. Odata ce am luat legatura cu ele, am simtit in sfarsit ca am luat decizia cea mai buna. Am avut in sfarsit sentimentul ca sunt tratata ca o persoana si nu ca un numar, asa cum am avut adesea sentimentul in spital. Urma sa fiu supravegheata de o echipa de trei moase, dintre care una urma sa ma ajute efectiv sa nasc. La fiecare cateva saptamani am fost consultata de cate una dintre ele. Consultatiile au avut loc fie la centrul lor, fie acasa la mine. De asemenea, puteam sa le sun ori de cate ori ceva mi se parea in neregula. Am avut tot timpul sentimentul ca sunt pe mainile unor femei experimentate, de moda veche si asta mi-a sporit senzatia de siguranta. Una dintre moase mi-a adus acasa o trusa speciala cu toate lucrurile necesare nasterii cu catva timp inainte de data prevazuta. Singurul lucru pe care trebuia sa il punem noi la dispozitie era o veioza cu lumina puternica, in cazul in care urma sa fiu cusuta, si prosoape.

Eva a venit pe lume o saptamana mai tarziu. Cand mi s-a rupt apa, pe la 2 noaptea, am sunat la spital, iar cei de acolo au anuntat-o pe moasa Josephine, care a ajuns o ora mai tarziu. L-a trimis pe sotul meu sa imi faca un ceai si m-a examinat. A pregatit dormitorul. Am folosit folii de plastic pe care le-am intins pe jos si pe pat, asa incat dupa nastere a fost foarte usor sa curatam totul. Pe la ora 7 eram gata sa imping, iar Josephine mi-a spus ca intr-o ora voi avea copilul. A chemat-o pe una dintre celelalte moase, pe Rose. Totusi, contractiile mele au inceput sa se rareasca si Eva nu reusea sa mai iasa. Dupa doua ore de incercari, Josephine mi-a spus ca fie incerc sa imping mai departe, fie mergem la spital. Asta m-a impulsionat. Mi-am focalizat atentia si Josephine m-a incurajat, vorbindu-mi mereu. Cateva minute mai tarziu Eva s-a nascut. Sotul meu i-a taiat cordonul ombilical si faptul ca am tinut-o pe Eva in brate in dormitorul nostru, la cateva minute dupa nastere, a fost ceva foarte intim si foarte placut. Josephine m-a dus apoi in baie si m-a ajutat sa ma curat, in timp ce Rose s-a ocupat de Eva. La amiaza, o alta moasa a venit sa ma vada. In seara aceea au venit sa ne viziteze prietenii la cina si a fost extraordinar sa le-o prezentam pe micuta noastra. Am niste amintiri extraordinare legate de nastere si sunt convinsa ca daca as fi nascut intr-un spital nimic nu ar mai fi fost la fel."

Reversul medaliei: agonia nasterii acasa

Dincolo de povestile frumoase legate de nasterea acasa si de avantajele mai ales de natura sufleteasca pe care aceasta le aduce cu sine, exista si destule riscuri pe care o astfel de decizie le presupune. Complicatiile care pot sa apara, lipsa aparaturii performante care poate fi cruciala pentru iesirea din anumite situatii problema, lipsa unui specialist care sa rezolve anumite probleme sunt doar cateva dintre aspectele negative.

O alta pacienta din Marea Britanie, Maya Oakley, care a nascut-o pe fiica sa in spital, dupa 28 de ore de travaliu, isi aminteste cu groaza experienta nasterii la domiciliu:

"Problema majora cu nasterea la domiciliu este aceea ca, odata ce iei aceasta decizie, unitatile medicale se comporta ca si cum ai fi optat pentru o nastere in afara sistemului, adica nu isi asuma nicio raspundere pentru nimic. Am simtit ca nu am primit aceleasi ingrijiri medicale pentru simplul fapt ca am optat sa nu nasc intr-un spital. Am decis sa nasc acasa chiar de la inceputul sarcinii. Mama m-a nascut acasa si mi-a marturisit cat de minunat a fost, asa incat nu aveam niciun motiv sa nu cred ca pentru mine va fi altfel. Medicul meu de familie a fost de acord cu mine. Am facut rost de o serie de tratamente homeopatice, de o minge pentru nastere si de un dispozitiv pentru micsorarea durerilor.

Mi s-a rupt apa intr-o vineri seara, cu doua saptamani mai devreme decat era prevazut. Intr-o astfel de situatie, chiar daca ai optat pentru o nastere la domiciliu, ti se spune sa mergi intr-un spital, pentru ca in acest stadiu exista un risc mare de infectie. Odata ajunsa acolo, moasa m-a intrebat daca sunt sigura ca fatul este pozitionat corect. Nu aveam nici cea mai mica idee cum era pozitionat copilul, dar dupa tonul pe care il avea vocea ei am prespus ca nu e ceva foarte important. In orice caz, cei din spital au spus ca bataile inimii bebelusului erau normale si m-au expediat acasa. Ceea ce nu am realizat, pentru ca nimeni nu m-a avertizat, este ca daca fatul este pozitionat transversal sau spate in spate, contractiile sunt de doua ori mai dureroase decat la un travaliu normal si totul dureaza mult mai mult. Pe la ora 8 seara au inceput contractiile si dupa cateva ore eram in agonie. Totul era coplesitor si simteam ca intru in panica. Stabilisem cu medicul meu de familie sa imi prescrie diamorfina (un calmant pentru dureri) pe care sa o tin in frigider in caz ca voi avea nevoie in timpul travaliului. Insa moasa care fusese de acord cu acest lucru era acum in vacanta si planul a fost respins de alt medic. Aveam acasa tot ceea ce era necesar pentru nastere, insa era nevoie de o moasa care sa manuiasca totul. Am sunat de mai multe ori la spital, implorandu-i sa trimita o moasa, dar la un moment dat mi-au spus pur si simplu ca nu este nimeni disponibil. M-au facut sa ma simt ca si cum decizia de a naste acasa fusese nebuneasca si ca trebuia sa suport consecintele.  In cele din urma au venit doua moase. Una pe la 2 noaptea, alta pe la 4 dimineata. Dar amandoua, spre disperarea mea, doar m-au examinat sumar, mi-au spus ca nu am dilatatie suficienta, dupa care au plecat. Mi-au dat impresia ca le irosisem timpul. O a treia moasa a venit la ora 6 dimineata, dar nu a mai fost de niciun folos. Nu mai putusem suporta durerile si sotul meu m-a dus la spital, unde am indurat alte 9 ore de teroare. A trebuit sa mi se administreze medicamente pentru a mari intesitatea contractiilor. Nasterea a survenit la 28 de ore dupa prima contractie, intr-o scena de groaza, in care 4 moase urlau la mine sa imping, iar eu ma simteam devastata.

Sunt absolut convinsa ca nasterea ar fi fost mult mai simpla daca m-as fi aflat de la inceput intr-un spital. Imi place in continuare ideea de a naste la domiciliu, insa daca as vrea sa nasc acasa, nu as mai apela la serviciile medicale de stat, ci as apela la o institutie particulara sau la un specialist privat care este capabil sa ofere suport emotional si practic, inainte, in timpul si dupa nastere. Poate ca experienta mea a fost una nefericita, dar daca cei din spital m-ar fi informat mai bine asupra consecintelor pe care le are decizia de a naste la domiciliu, cu sigurnata lucrurile ar fi stat altfel. Chiar daca toata lumea spune ca mamele au dreptul sa aleaga si ca asta e cel mai important, de fapt, cel mai important este sa fie informate in mod corespunzator."

Faţă de ţarile din Europa Occidentala, unde naşterile la domiciliu sunt obişnuite, in România, legislaţia nu permite moaşelor să asiste o naştere acasă, la pacient, decât în condiţii excepţionale, în care gravida nu se mai poate deplasa la spital.  E caz penal, dacă te duci să asişti o naştere de capul tău", explică moaşa Vania Limban, de la  Active Center din Bucuresti. Mentalităţile sunt în schimbare şi în România, mai ales în cazul femeilor foarte educate, care navighează pe internet şi au acces la informaţii medicale actualizate.

Astfel, naşterea naturală începe să fie preferată cezarienelor, care le scapă pe femei de durerile facerii. În ultimii ani, ţara noastră a devenit campioană la cezariene făcute la cerere şi naşteri provocate înainte de termen şi toate astea s-au întâmplat atât din cauza comodităţii medicilor, cât şi a lipsei educaţiei sanitare în rândul femeilor. Potirivit statisticilor Ministerului Sănătăţii, numărul cezarienelor a crescut în România de la de la peste 47.200, în 2005, la aproape 64.000 , în 2009.

Conditii pentru a naste acasa si in Romania

Potrivit informaţiilor afişate de ONG-ul  Mame pentru Mame pe propriul site, vor putea naşte acasă femeile însărcinate, dar care nu prezintă complicaţii, cu vârste cuprinse între 18 şi 40 ani. Printre condiţiile care trebuie îndeplinite se numără şi aceea ca locuinţele unde au loc naşterile să fie situate la o distanţă care poate fi parcursă în maximum 20 de minute faţă de un spital public, unde mama şi bebeluşul pot fi duşi în cazul unei urgenţe.

Conform legii din Ungaria, pe modelul căreia se va crea proiectul şi în România, decizia mamei de a nu-şi aduce pe lume copilul într-o clinică specializată va fi respectată atât timp cât viaţa sau sănătatea bebeluşului nu sunt puse în pericol. În plus, la naştere este nevoie de prezenţa unui obstetrician sau a unei moaşe. Ana Măiţă estimează ca naşterile la domiciliu să fie posibile şi în ţara noastră începând de anul viitor.

Asadar, fiecare decizie poate avea consecintele sale pozitive si / sau negative. Indiferent de convingerile personale pe care le aveti, informarea corecta si completa este, in mod cert, cea care nu trebuie sa lipseasca inainte de a lua o decizie atat de importanta, cum este cea legata de locul in care veti naste.

Ad-Extra3:

Nasterea acasa, poezie sau nebunie?

Nasterea acasa este uneori zugravita ca fiind ceva ideal si poetic. Este insa ideala daca nu se stiu sau se ignora riscurile pentru bebelus sau mama. Femeile insarcinate ar trebui avertizate cu privire la pericolele la care se expun prin a naste la domiciliu, acest lucru fiind comparat cu riscul de a permite copiilor a nu purta centura de siguranta.

Doi experti au avertizat ca intarzierea cu care se ajunge la spital in cazul in care lucrurile nu merg tocmai bine, poate lasa bebelusul cu un handicap pe viata. Cititi mai departe aici  

 

 Ce spun mamicile si gravidutele pe forum despre nasterea acasa

Nasterea acasa (in cada)
Tragedie dupa o nastere acasa
O romanca a nascut acasa de 2X!! 
nastere acasa...posibil doar pt. straini?! 

Pentru suport, prietenie si atitudine, va recomandam forumul:

Nasterea unei stele
Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite

autor: Anamaria Ghiban;Toate drepturile rezervate 2020

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️